Zeci de absolvenți au finalizat programe de formare la centrul educațional TNAC
Mișcarea „Verde” ia amploare în Armenia. Una dintre pionierii acesteia este Hripsime Mkrtchyan, autoarea inițiativei „EcoWaste”. Totul a început în 2018, când a descoperit cât de multă hârtie aruncă la gunoi.
Organizația publică „EcoWaste” a desfășurat multe inițiative de mediu
— Mi-am îndemnat prietenii să oferespre reciclare hârtia pe care o colectau, spune Hripsime.
— Am făcut un apel pe rețelele de socializare și tot mai mulți oameni au început să răspundă. Mulți cetățeni din Erevan ni s-au alăturat. Am organizat evenimente de colectare de mai multe ori pe lună. Oamenii știau deja când și unde să aducă deșeurile de hârtie. A devenit un obicei, spune activista.
— Am făcut un apel pe rețelele de socializare și tot mai mulți oameni au început să răspundă. Mulți cetățeni din Erevan ni s-au alăturat. Am organizat evenimente de colectare de mai multe ori pe lună. Oamenii știau deja când și unde să aducă deșeurile de hârtie. A devenit un obicei, spune activista.
Diferite organizații, la fel, s-au alăturat mișcării și, în scurt timp, sintagma „Hârtia nu este un gunoi” a devenit un slogan în capitală.
Hripsime Mkrtchyan, fiziciană de profesie, avea o mare dorință de a curăța Armenia de mormanele de gunoaie, salvând toate articolele și materialele reciclabile de la depozitele de deșeuri. Ea a început prin a contacta autoritățile relevante, dar nu a primit niciun răspuns.
— Înainte, nu aveam nici cea mai vagă idee despre reciclarea în Armenia. Am început să caut informații, iar prietenii mi s-au alăturat. În fiecare zi învățam câte ceva nou, iar acest proces continuă și azi, împărtășește Hripsime.
Totul a început cu campania civică „Hârtia nu este deșeu”
Campania civică „Hârtia nu este gunoi” a luat amploare, iar volumul de deșeuri trimise la reciclare era în constantă creștere. Oamenii au început să doneze, se acumulaseră niște bani. În 2018, Hripsime și prietenii ei cu aceleași viziuni și-au înregistrat inițiativa în caliatate de ONG, sub numele de „EcoWaste”.
Apoi a venit și rândul plasticului. „EcoWaste” a obținut un acord cu o uzină de reciclare și a anunțat colectarea deșeurilor din plastic.
Apoi a venit și rândul plasticului. „EcoWaste” a obținut un acord cu o uzină de reciclare și a anunțat colectarea deșeurilor din plastic.
—Partea cea mai frumoasă în tot acest drum a fost încrederea oamenilor. Proiectul a unit peste 40 de voluntari și a înlocuit veriga lipsă între cetățeni și reciclatori, nu-și ascunde entuziasmul Hripsime.
Membrii organizației s-au implicat direct în sortarea deșeurilor colectate, explicându-le cetățenilor în detaliu ce obiecte și în ce stare nu sunt potrivite pentru reciclare. Activitățile organizației „EcoWaste” au fost susținute de un grant alocat de municipalitatea din Erevan. Cu acești bani, timp de șase luni, echipa a organizat colectarea regulată a gunoiului în sectorul Davtașen din capitală.
19 800
de plastic
kg
134 500
au fost reciclate în total, pe parcursul implementării inițiativei.
de hârtie
4300
kg
12 200
kg
de pungi de plastic
de sticlă
kg
Toate bunurile care au primit o a doua viață după reciclare au fost colectate pe site-ul Green Shop și au fost expuse spre vânzare.
Proiectul „EcoWaste” a continuat: municipalitatea a instalat containere de reciclare în două sectoare din Erevan, Aceapneak și Davtașen.
Proiectul „EcoWaste” a continuat: municipalitatea a instalat containere de reciclare în două sectoare din Erevan, Aceapneak și Davtașen.
Educația ecologică — o componentă esențială
Lusine Karapetyan este convinsă că fără educație ecologică nu vom ajunge departe, iar oamenii trebuie să cunoască importanța anumitor măsuri chiar de mici copii.
— Puțini cred că o singură persoană poate schimba multe. Totuși, noi creștem o generație capabilă să-și organizeze viața în așa mod, încât să reducă daunele aduse mediului. Educația de mediu contribuie la dezvoltarea durabilă, consideră Lusine.
Centrul educațional TNAC, înființat în 2019, funcționează în continuare cu succes
În orașul său natal, Vaik, în provincia Vayots Dzor, Lusine a înființat o organizație comunitară neguvernamentală, Solution HUB, care se axează pe educația ecologică. În cadrul cursurilor sale, copiii și tinerii din diferite regiuni ale țării învață cum să sorteze deșeurile, ce consecințe are poluarea cu plastic asupra naturii și oamenilor, discută despre alte probleme de mediu și despre cum să implice mass-media în răspândirea informației despre problemele ecologice și merg în excursii în natură.
Până în prezent, peste 350 de persoane au absolvit programele Impact HUB și roadele deja se văd: „Absolvenții mei din 2016-2017 sortează gunoiul, și-au schimbat stilul de viață și și-au redus amprenta ecologică,” spune Lusine cu mândrie.
Până în prezent, peste 350 de persoane au absolvit programele Impact HUB și roadele deja se văd: „Absolvenții mei din 2016-2017 sortează gunoiul, și-au schimbat stilul de viață și și-au redus amprenta ecologică,” spune Lusine cu mândrie.
„Fără activism de mediu nu existĂ cetățeni activi”
Iată ce ne-a spus Lusine Karapetyan despre sine:
— Sunt șefa Centrului de tineret TNAC și a organizației Solution Hub. Din 2016 sunt implicată în proiecte de responsabilizare a tinerilor și în programe educaționale, majoritatea axate pe educația de mediu.
În 2015, m-am mutat la Erevan pentru a-mi continua studiile universitare. Dar, în tot acest timp, nu am pierdut niciodată contactul cu orașul meu natal, Vaik. În 2016, am participat la o eco-școală, după care am decis să înființez un mic proiect educațional și în Vaik. Am ales un nume: TNAC — Training pentru Educație Non-formală și Cetățenie Activă. Am dezvoltat cursuri de educație ecologică, dezvoltare durabilă, dar nu am avut finanțare. Nu aveam bani nici măcar pentru cazarea participanților, așa că am venit cu ideea de a introduce modelul de familii gazdă. Această idee este foarte populară în întreaga lume; noi înșine am fost în diferite țări în calitate de oaspeți, dar în Armenia nu exista o astfel de practică. Nu am cheltuit niciun ban pentru primele sesiuni TNAC. În 2019 deja am înființat organizația și centrul de tineret, care până în prezent activează cu succes.
Am început cu Vaik din mai multe motive. Acolo aveam cunoștințe, infrastructură, era mai ușor de organizat orice eveniment, dar nu doar din cauza asta. Când eram adolescentă, în Vayots Dzor nu existau oportunități de autoexprimare și de voluntariat, cu atât mai puțin în Vaik. De aceea, crescând, am decis să creez așa ceva pentru tinerii de acolo. Educația de mediu și activismul sunt o parte integrantă a oricărui program pentru copii. Fără activism de mediu, nu poate fi vorba despre o cetățenie activă. Infrastructura din Vayots Dzor este subdezvoltată, iar cetățenii abia acum încep să înțeleagă că aruncarea gunoiului pe stradă este un lucru rău. Prin oraș trece un râu foarte poluat, care începe în regiunea Syunik și ajunge la lacul Sevan. Locuitorii raioanelor din apropiere obișnuiau să își arunce gunoiul chiar în el. Când am fost întrebată în clasa a 7-a și a 8-a care era problema principală a comunității mele, am răspuns întotdeauna că este poluarea. Nu-mi plăcea deloc să văd gunoaie pe drum sau oameni care le aruncau direct în râu.
M-am născut într-o familie mare, eram 7 persoane. Aveam o mică grădină, găini etc. și foloseam totul cât mai eficient: hainele nu erau aruncate niciodată până nu se purtau la limită, mâncarea nu ajungea niciodată la coșul de gunoi, ci mergea la găini. La un moment dat, acest lucru s-a transformat într-un mod de viață. Pentru mine, conceptele de „familie mare” și „a cheltui mai puțin” sunt corelate. În plus, pur și simplu nu-mi place plasticul, polietilena, gunoiul.
Cursurile TNAC au o durată de 5-7 zile în timpul verii, când elevii sunt în vacanță. Aceștia nu sunt cazați în hoteluri, pentru că acest lucru contravine misiunii noastre, ci stau la familii gazdă. Pe parcursul acestor zile, participanții parcurg 5 teme: reutilizarea (reuse), reducerea (reduce), reciclarea (recycle), regândirea (rethink), compostarea (compost) — „5R” din engleză. Fiecare zi este dedicată unei teme: cum să refolosești, să repari și să reciclezi. De obicei, avem mulți invitați de la diverse inițiative în acest domeniu din Armenia. La cursurile TNAC încercăm să producem mai puțin gunoi, să fim bio-sustenabili și să sortăm deșeurile. În ultima zi, vizităm locul de compostare și învățăm practic cum să facem compost din deșeuri organice.
Nu pierdem niciodată contactul cu absolvenții noștri și vedem că abordările lor în viață se schimbă foarte mult. Mulți încep un mic proiect, cum ar fi reciclarea hârtiei, voluntariatul... Deși îmi place să spun că efectul educației se vede după o generație, noi deja observăm aceste rezultate.
În perioada 2016-2022, 220 de persoane au absolvit programele TNAC. Nu obosesc să fiu surprinsă de numărul mare de copii care aplică atunci când anunțăm înscrierea la un curs de vară. Am lucrat în multe locuri până acum, chiar și la ONU, și trebuie să spun că 250-300 de cereri sunt multe, mai ales în Vayots Dzor, unde rata de participare și implicare este destul de scăzută.
Probabil acest entuziasm vine din faptul că ne organizăm programele cât mai interesant posibil. Și, cel mai important, le explicăm copiilor că lumea depinde de o singură persoană, iar acele persoane sunt ei înșiși, iar ei ne cred pentru că este adevărat. De ce nu se mai vorbește despre gaura de ozon? Pentru că unele măsuri au funcționat, iar gaura de ozon nu mai este o problemă stringentă, ci se închide. Trebuie să aplicăm aceeași practică în cazul plasticului, astfel încât copiii și tinerii să înțeleagă că evitarea și sortarea acestuia reprezintă viitorul nostru. Eforturile acestea inevitabil vor da roade în 10 ani. În familia noastră totul era refolosit nu pentru că era ecologic și aprobat de Summiturile de la Milano și Paris, nu. Pur și simplu era mai ieftin și mai profitabil să trăim în acest mod. Întotdeauna le dăm tinerilor un exemplu: când cumperi apă într-o sticlă de plastic, nu plătești pentru apă, pentru că în cea mai mare parte a Armeniei apa de la robinet este potabilă, ci pentru recipientul de plastic, pe care îl arunci după câteva minute. Aruncați banii la gunoi. Vorbim cu adolescenții cu astfel de mesaje, iar ei sunt interesați. La o vârstă fragedă, crezi în tine mai mult decât la maturitate. Tinerii cred că, dacă încep să schimbe ceva, cu siguranță vor reuși.
În 2015, m-am mutat la Erevan pentru a-mi continua studiile universitare. Dar, în tot acest timp, nu am pierdut niciodată contactul cu orașul meu natal, Vaik. În 2016, am participat la o eco-școală, după care am decis să înființez un mic proiect educațional și în Vaik. Am ales un nume: TNAC — Training pentru Educație Non-formală și Cetățenie Activă. Am dezvoltat cursuri de educație ecologică, dezvoltare durabilă, dar nu am avut finanțare. Nu aveam bani nici măcar pentru cazarea participanților, așa că am venit cu ideea de a introduce modelul de familii gazdă. Această idee este foarte populară în întreaga lume; noi înșine am fost în diferite țări în calitate de oaspeți, dar în Armenia nu exista o astfel de practică. Nu am cheltuit niciun ban pentru primele sesiuni TNAC. În 2019 deja am înființat organizația și centrul de tineret, care până în prezent activează cu succes.
Am început cu Vaik din mai multe motive. Acolo aveam cunoștințe, infrastructură, era mai ușor de organizat orice eveniment, dar nu doar din cauza asta. Când eram adolescentă, în Vayots Dzor nu existau oportunități de autoexprimare și de voluntariat, cu atât mai puțin în Vaik. De aceea, crescând, am decis să creez așa ceva pentru tinerii de acolo. Educația de mediu și activismul sunt o parte integrantă a oricărui program pentru copii. Fără activism de mediu, nu poate fi vorba despre o cetățenie activă. Infrastructura din Vayots Dzor este subdezvoltată, iar cetățenii abia acum încep să înțeleagă că aruncarea gunoiului pe stradă este un lucru rău. Prin oraș trece un râu foarte poluat, care începe în regiunea Syunik și ajunge la lacul Sevan. Locuitorii raioanelor din apropiere obișnuiau să își arunce gunoiul chiar în el. Când am fost întrebată în clasa a 7-a și a 8-a care era problema principală a comunității mele, am răspuns întotdeauna că este poluarea. Nu-mi plăcea deloc să văd gunoaie pe drum sau oameni care le aruncau direct în râu.
M-am născut într-o familie mare, eram 7 persoane. Aveam o mică grădină, găini etc. și foloseam totul cât mai eficient: hainele nu erau aruncate niciodată până nu se purtau la limită, mâncarea nu ajungea niciodată la coșul de gunoi, ci mergea la găini. La un moment dat, acest lucru s-a transformat într-un mod de viață. Pentru mine, conceptele de „familie mare” și „a cheltui mai puțin” sunt corelate. În plus, pur și simplu nu-mi place plasticul, polietilena, gunoiul.
Cursurile TNAC au o durată de 5-7 zile în timpul verii, când elevii sunt în vacanță. Aceștia nu sunt cazați în hoteluri, pentru că acest lucru contravine misiunii noastre, ci stau la familii gazdă. Pe parcursul acestor zile, participanții parcurg 5 teme: reutilizarea (reuse), reducerea (reduce), reciclarea (recycle), regândirea (rethink), compostarea (compost) — „5R” din engleză. Fiecare zi este dedicată unei teme: cum să refolosești, să repari și să reciclezi. De obicei, avem mulți invitați de la diverse inițiative în acest domeniu din Armenia. La cursurile TNAC încercăm să producem mai puțin gunoi, să fim bio-sustenabili și să sortăm deșeurile. În ultima zi, vizităm locul de compostare și învățăm practic cum să facem compost din deșeuri organice.
Nu pierdem niciodată contactul cu absolvenții noștri și vedem că abordările lor în viață se schimbă foarte mult. Mulți încep un mic proiect, cum ar fi reciclarea hârtiei, voluntariatul... Deși îmi place să spun că efectul educației se vede după o generație, noi deja observăm aceste rezultate.
În perioada 2016-2022, 220 de persoane au absolvit programele TNAC. Nu obosesc să fiu surprinsă de numărul mare de copii care aplică atunci când anunțăm înscrierea la un curs de vară. Am lucrat în multe locuri până acum, chiar și la ONU, și trebuie să spun că 250-300 de cereri sunt multe, mai ales în Vayots Dzor, unde rata de participare și implicare este destul de scăzută.
Probabil acest entuziasm vine din faptul că ne organizăm programele cât mai interesant posibil. Și, cel mai important, le explicăm copiilor că lumea depinde de o singură persoană, iar acele persoane sunt ei înșiși, iar ei ne cred pentru că este adevărat. De ce nu se mai vorbește despre gaura de ozon? Pentru că unele măsuri au funcționat, iar gaura de ozon nu mai este o problemă stringentă, ci se închide. Trebuie să aplicăm aceeași practică în cazul plasticului, astfel încât copiii și tinerii să înțeleagă că evitarea și sortarea acestuia reprezintă viitorul nostru. Eforturile acestea inevitabil vor da roade în 10 ani. În familia noastră totul era refolosit nu pentru că era ecologic și aprobat de Summiturile de la Milano și Paris, nu. Pur și simplu era mai ieftin și mai profitabil să trăim în acest mod. Întotdeauna le dăm tinerilor un exemplu: când cumperi apă într-o sticlă de plastic, nu plătești pentru apă, pentru că în cea mai mare parte a Armeniei apa de la robinet este potabilă, ci pentru recipientul de plastic, pe care îl arunci după câteva minute. Aruncați banii la gunoi. Vorbim cu adolescenții cu astfel de mesaje, iar ei sunt interesați. La o vârstă fragedă, crezi în tine mai mult decât la maturitate. Tinerii cred că, dacă încep să schimbe ceva, cu siguranță vor reuși.