În vizită la Mihai Kassian
Când îl vedem prima dată pe domnul Mihai, el tocmai strânge recolta zilei — carton, butelii și vreascuri. Nu putem să nu ne oprim din drumul nostru. Îl întrebăm ce poartă cu el și aflăm că, în fiecare zi, el adună carton și polietilenă de la magazinele din regiunea casei sale.
Începem cu întrebări despre deșeuri, dar ajungem la povestea despre tatăl său care a supraviețuit primul război mondial, despre problemele sociale și politice cu care se confruntă țara și ce crede el despre asta. Când ne mirăm de cât de comunicabil este, ne spune că a citit „muuulte cărți” în viața sa.
Iar noi ne surprindem că suntem fermecate de dispoziția lui deschisă și de onestitatea cu care ne vorbește, așa că îi propunem să fie eroul materialului nostru.
Primim în răspuns un zâmbet și confirmare.
Începem cu întrebări despre deșeuri, dar ajungem la povestea despre tatăl său care a supraviețuit primul război mondial, despre problemele sociale și politice cu care se confruntă țara și ce crede el despre asta. Când ne mirăm de cât de comunicabil este, ne spune că a citit „muuulte cărți” în viața sa.
Iar noi ne surprindem că suntem fermecate de dispoziția lui deschisă și de onestitatea cu care ne vorbește, așa că îi propunem să fie eroul materialului nostru.
Primim în răspuns un zâmbet și confirmare.
În vizită la bunicul Mihai
Pentru interviu, mergem la domnul Mihai acasă. Suntem invitate a doua zi și el ne așteaptă, dar nu pentru mai mult de jumătate de oră, pentru ca să nu îi dăm peste cap graficul lui de ”lucru”.
Atunci când îi punem microfonul, eroul nostru este extrem de amuzat: „Ce interesant!” — exclamă el și râde.
Râdem și noi, bucuroase că aducem ceva neobișnuit în viața lui.
Atunci când îi punem microfonul, eroul nostru este extrem de amuzat: „Ce interesant!” — exclamă el și râde.
Râdem și noi, bucuroase că aducem ceva neobișnuit în viața lui.
Colectarea gunoiului — lucru
Aflăm că domnul Mihai deja de un an colectează cartonul, polietilena și, mai recent, sticlele de la bere, le depozitează la el acasă într-un mod organizat „polietilena e în fața casei, iar cartonul e în spate”.
Apoi, când se adună o cantitate mare, sună la companiile de colectare a deșeurilor și acestea vin și le cumpără de la bărbat, dar „ia tare mult timp” până se adună cantitatea necesară de deșeuri ca să intereseze companiile.
Domnul Mihai consideră colectarea deșeurilor lucrul său. E nevoit să se ocupe cu asta pentru a face față crizei economice care face ravagii printre grupurile vulnerabile ale societății. E bătrân, are grad de invaliditate și fiecare leu contează. El adună deșeurile, le dă la firmele de reciclare și face „niște bănuți”. (Evită să ne spună cât anume îi plătesc pentru deșeuri, dar soția și fiul lui lucrează și sunt mulțumiți că el nu „trândăvește”, dar „face ceva”.
Apoi, când se adună o cantitate mare, sună la companiile de colectare a deșeurilor și acestea vin și le cumpără de la bărbat, dar „ia tare mult timp” până se adună cantitatea necesară de deșeuri ca să intereseze companiile.
Domnul Mihai consideră colectarea deșeurilor lucrul său. E nevoit să se ocupe cu asta pentru a face față crizei economice care face ravagii printre grupurile vulnerabile ale societății. E bătrân, are grad de invaliditate și fiecare leu contează. El adună deșeurile, le dă la firmele de reciclare și face „niște bănuți”. (Evită să ne spună cât anume îi plătesc pentru deșeuri, dar soția și fiul lui lucrează și sunt mulțumiți că el nu „trândăvește”, dar „face ceva”.
Galerie
Simbioză reciproc avantajoasă
Magazinele mari au presă pentru carton și mecanism de transmitere a deșeurilor de hârtie și polietilenă mai bine pus pe roate decât magazinele mici. Acestea trebuie să care cartonul la tomberoane, iar dl Mihai îi scutește de la acest efort. E un fel de simbioză socială, o combinație dintre necesitatea bătrânului și comoditatea angajaților magazinului.
Le ia deodată de la magazin, nu îi surâde să scotocească prin tomberoane — unde miroase și e murdar. Acolo e gunoi, iar dl Mihai valorifică deșeurile reciclabile. Este diferență.
Ne spune că mai sunt și alte persoane care vin să „pescuiască” deșeuri de pe lângă magazine și se pare că dl Mihai are păreri antitetice despre ei. Pe de o parte, spune el, „Las' să ia ce le trebuie, că este destul.” Iar pe de altă parte, vrea să își apere punctele lui de colectare, i-ar veni greu să meargă prea departe de casă să le caute.
Le ia deodată de la magazin, nu îi surâde să scotocească prin tomberoane — unde miroase și e murdar. Acolo e gunoi, iar dl Mihai valorifică deșeurile reciclabile. Este diferență.
Ne spune că mai sunt și alte persoane care vin să „pescuiască” deșeuri de pe lângă magazine și se pare că dl Mihai are păreri antitetice despre ei. Pe de o parte, spune el, „Las' să ia ce le trebuie, că este destul.” Iar pe de altă parte, vrea să își apere punctele lui de colectare, i-ar veni greu să meargă prea departe de casă să le caute.
Depozit in curte
La cerința noastră, ne arată depozitul de carton și ne spune cu mândrie că „băieții care vin să-l ia la reciclare se miră cât de frumos este împachetat. Poate fi transmis la fabrică de-odată.” Se vede multă grijă în munca sa.
„Înainte de războiul ăsta, cartonul se ducea în Ucraina, la reciclare. Acum îl duc în altă parte,” ne informează el și dă din cap cu părere de rău.
„Măcar bine că îl duc undeva,” se reanimează bătrânelul după o pauză îngândurată, probabil contemplând, ca și noi, războiul din țara vecină și efectele extinse asupra lumii din jur.
În ritm agale, explorăm dosul ogrăzii, câțiva câini se încâlcesc prin picioarele noastre și dau din coadă prietenește.
Aflăm că acum jumătate de an a adoptat pe nevrute 3 cățeluște, după ce vecinul a plecat și le-a lăsat în grija sa. Așa că a trebuit să se gândească de unde să le ia mâncare. E greu să hrănești încă 3 guri, dar nici să le arunce în stradă nu a vrut.
Soluția a venit prin cunoscuți la grădinița din cartier, cu care s-a înțeles să ia o dată la două zile resturile alimentare de la cantina grădiniței — dovada că deșeurile trebuie tratate ca resurse, nu ca gunoi.
Așa că, pe lângă carton, polietilenă și sticlă, prin mâinile bătrânelului mai trec și resturile alimentare de la grădinița din apropiere. În loc să meargă la tomberon, acestea devin hrană pentru câinii adoptați ai domnului Mihai.
Tot aici, în zona cartonului, stau lăzi cu sticle goale de la bere. Are rude care îl cheamă să le ridice când dau de ele. Pe acestea dl Mihai nu le transmite la aceeași companie ca și cartonul și polietilena. Le duce la fabrica de bere, care le primește înapoi.
„Măcar bine că îl duc undeva,” se reanimează bătrânelul după o pauză îngândurată, probabil contemplând, ca și noi, războiul din țara vecină și efectele extinse asupra lumii din jur.
În ritm agale, explorăm dosul ogrăzii, câțiva câini se încâlcesc prin picioarele noastre și dau din coadă prietenește.
Aflăm că acum jumătate de an a adoptat pe nevrute 3 cățeluște, după ce vecinul a plecat și le-a lăsat în grija sa. Așa că a trebuit să se gândească de unde să le ia mâncare. E greu să hrănești încă 3 guri, dar nici să le arunce în stradă nu a vrut.
Soluția a venit prin cunoscuți la grădinița din cartier, cu care s-a înțeles să ia o dată la două zile resturile alimentare de la cantina grădiniței — dovada că deșeurile trebuie tratate ca resurse, nu ca gunoi.
Așa că, pe lângă carton, polietilenă și sticlă, prin mâinile bătrânelului mai trec și resturile alimentare de la grădinița din apropiere. În loc să meargă la tomberon, acestea devin hrană pentru câinii adoptați ai domnului Mihai.
Tot aici, în zona cartonului, stau lăzi cu sticle goale de la bere. Are rude care îl cheamă să le ridice când dau de ele. Pe acestea dl Mihai nu le transmite la aceeași companie ca și cartonul și polietilena. Le duce la fabrica de bere, care le primește înapoi.
Negociator de reciclare
Când ne întoarcem în fața ogrăzii, ne prind privirea câteva lăzi cu bănci din sticlă — de acelea în care de obicei se face dulceață pe iarnă. Acestea stau prăfuite și bătrânelul le aruncă o ocheadă. Ne spune că punctul de colectare de mai la deal a început să primească și bănci, așa că trebuie să le spele și să le ducă. Numai să-i permită sănătatea.
Îl întrebăm de unde cunoaște despre aceste puncte de colectare, din experiența noastră mulți oameni sunt neajutorați în fața întrebării: „Unde să dau la colectare deșeurile mele?”
Dar dl Mihai râde și ne zice: „Cum să nu știu, dacă e lucru știut”.
E surprinzător câtă comunicare face acest domn — sună la companiile de colectare, vorbește cu angajații de la magazin, negociază cu administrația de la grădiniță, află despre schimbările regulilor de la punctele de colectare din regiune... și asta fără acces la internet sau telefon mobil.
„Sunt timpuri grele,” oftează bătrânelul. Apoi privirea îi fuge peste gard și el arată cu mâna la clădirea cu multe etaje și macaraua ce se înalță la câteva zeci de metri de casa lui. „Iaca aici construiește unul și vrea să îi vindem casa. Dar eu aici m-am născut și am crescut și nu mă mut.”
Când se gândește la viitorul apropiat, domnul Mihai își freacă genunchiul care îl deranjează pe zi ce trece tot mai tare. Dacă o să îi stea mai rău, nu va putea merge să colecteze deșeurile și mica lui sursă de venit va dispărea. Mai mult, se îngrijorează de câini — dacă nu va putea merge la grădiniță să ia resturile de mâncare, cine îi va hrăni? Va trebui să apeleze la serviciile municipale, ne spune el, și e clar din expresia sa că nu e tare bucuros de această perspectivă.
Când îl întrebăm ce crede despre situația cu deșeurile și gunoiul din țară, acesta se întristează.
E dezamăgit de lipsa de conștientizare a oamenilor din jur și de faptul că nu funcționează bine infrastructura pentru colectarea deșeurilor, „undeva sunt tomberoane separate, dar în altă parte totul se aruncă amestecat.” Se întreabă care o fi cauza că nu putem și noi să organizăm deșeurile ca în Europa.
În timp ce noi discutăm cu el, colega noastră filmează bucăți de interes din ograda lui, cățelușca cea mai prietenoasă se tot ridică în două labe și cere atenție, sacii plini de polietilenă stau cuminți și își așteaptă timpul să fie dați la reciclare, degrabă soarele trebuie să apună, iar dl Mihai trebuie să reușească să treacă pe la toate punctele lui.
Îl întrebăm de unde cunoaște despre aceste puncte de colectare, din experiența noastră mulți oameni sunt neajutorați în fața întrebării: „Unde să dau la colectare deșeurile mele?”
Dar dl Mihai râde și ne zice: „Cum să nu știu, dacă e lucru știut”.
E surprinzător câtă comunicare face acest domn — sună la companiile de colectare, vorbește cu angajații de la magazin, negociază cu administrația de la grădiniță, află despre schimbările regulilor de la punctele de colectare din regiune... și asta fără acces la internet sau telefon mobil.
„Sunt timpuri grele,” oftează bătrânelul. Apoi privirea îi fuge peste gard și el arată cu mâna la clădirea cu multe etaje și macaraua ce se înalță la câteva zeci de metri de casa lui. „Iaca aici construiește unul și vrea să îi vindem casa. Dar eu aici m-am născut și am crescut și nu mă mut.”
Când se gândește la viitorul apropiat, domnul Mihai își freacă genunchiul care îl deranjează pe zi ce trece tot mai tare. Dacă o să îi stea mai rău, nu va putea merge să colecteze deșeurile și mica lui sursă de venit va dispărea. Mai mult, se îngrijorează de câini — dacă nu va putea merge la grădiniță să ia resturile de mâncare, cine îi va hrăni? Va trebui să apeleze la serviciile municipale, ne spune el, și e clar din expresia sa că nu e tare bucuros de această perspectivă.
Când îl întrebăm ce crede despre situația cu deșeurile și gunoiul din țară, acesta se întristează.
E dezamăgit de lipsa de conștientizare a oamenilor din jur și de faptul că nu funcționează bine infrastructura pentru colectarea deșeurilor, „undeva sunt tomberoane separate, dar în altă parte totul se aruncă amestecat.” Se întreabă care o fi cauza că nu putem și noi să organizăm deșeurile ca în Europa.
În timp ce noi discutăm cu el, colega noastră filmează bucăți de interes din ograda lui, cățelușca cea mai prietenoasă se tot ridică în două labe și cere atenție, sacii plini de polietilenă stau cuminți și își așteaptă timpul să fie dați la reciclare, degrabă soarele trebuie să apună, iar dl Mihai trebuie să reușească să treacă pe la toate punctele lui.
Mihai Kassian în curtea lui