Dintre toate tipurile de deșeuri menajere solide (DMS), plasticul este cel mai problematic. Acesta reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa poluării mediului în Armenia. Potrivit estimărilor OSCE pentru anul 2016, ambalajele, sticlele și pungile din plastic au devenit principalii poluanți ai apei din țară. Armenia importă anual peste 622 de tone de pungi de plastic, dar generează disproporționat mai multe deșeuri de plastic — aproximativ 5.000 de tone!

Cu toate acestea, nu există o statistică exactă, deoarece, potrivit lui Harutyun Alpetyan, expert în economie circulară la Centrul Acopin pentru Mediu al AUA, statisticile privind deșeurile menajere solide din Armenia nu sunt obligatorii și se colectează doar în cadrul unor programe, pe parcursul unui anumit an.

Problema mai constă și în faptul că în Armenia nu există o politică clară în domeniul gestionării deșeurilor. Subiectul a fost abordat în societate abia în ultimii ani și numai datorită inițiativelor private ale tinerilor, care solicită autorităților să instaleze containere de sortare peste tot în Armenia, sau cel puțin în capitală.

În Armenia nu există nicio cercetare cu privire la gradul de poluare a teritoriul cu "derivatul" plasticului — microplasticul. Acestea sunt cele mai mici particule de polimeri insolubili în apă, cu o dimensiune mai mică de jumătate de milimetru, care se formează în urma pătrunderii deșeurilor de plastic în mediul înconjurător. Ele nu pot fi colectate, eliminate sau reciclate. Microplasticul are două surse principale: plasticul, care ajunge în corpurile de apă și suferă fotodegradarea, și apele reziduale după spălarea hainelor cu poliester, care ajung în canalizare, iar apoi în râuri, în lacul Sevan și în apele subterane.

Microplasticul este prezent practic peste tot. Se acumulează în sol, "călătorește prin râuri" și se depune în lacuri sau chiar "trăiește" în plante, animale și oameni. Microplasticul a fost descoperit în fecalele nou-născuților, în sângele și laptele matern, în placentă, iar în 2022, pentru prima dată, adânc în plămânii oamenilor.

Dar asta nu e tot. Materialele plastice pot conține aproximativ 144 de substanțe chimice diverse, sau grupuri de substanțe chimice, care sunt periculoase pentru sănătatea umană. Aceste adaosuri sunt folosite pentru a conferi plasticului diverse proprietăți, de la activitate antimicrobiană la coloranți, substanțe ignifuge, solvenți, stabilizatori UV și plastifianți. De exemplu, multe recipiente pentru alimente, biberoane, sticle de apă din plastic și produse de igienă conțin bisfenol A (BPA), un produs chimic industrial. Iar acesta, potrivit studiului, este deja prezent în sângele a 9 din 10 americani. PFC-urile, substanţele chimice perfluorinate folosite în vasele de gătit antiaderente, și PBDE-urile, bifenilii polibromurați folosiți în produsele ignifuge, au fost descoperite în organismele a 99% dintre femeile însărcinate testate.

În ambalajele alimentare și într-o gamă largă de bunuri de consum, de la agenți de curățare la cosmetice și haine, se folosesc adaosuri de PFAS, un grup de substanțe per- și polifluoralchilice. Acestea resping căldura, apa, înghețul și murdăria, sunt extrem de toxici și au fost clasificați drept "poluanți chimici pereni". Din acest motiv, au fost interzise în țările UE și în multe state americane.

Expunerea la substanțe chimice perturbatoare ale sistemului endocrin (EDC) este o problemă universală. Testele efectuate pe eșantioane umane arată că aproape toți oamenii au în organism EDC, provocând o serie de efecte negative, de la riscul de infertilitate la atacuri de cord, probleme respiratorii și incidența cancerului de sân, de prostată și cancer testicular.

Potrivit unui studiu internațional recent, 9 din 10 produse de îngrijire conțin microplastic. Găsit de obicei în exfoliante, în pasta de dinți sau gelul de duș, acesta este mascat sub titlul de polipropilen sau polimetilen.

În Armenia, majoritatea deșeurilor de plastic ajung la gunoiști, deoarece reciclarea nu este încă viabilă din punct de vedere economic. Printre deșeurile parțial reciclabile se numără sticla, hârtia, cartonul, metalele și câteva tipuri de plastic. Dificultățile legate de reciclare sunt cauzate de colectarea și sortarea slab organizată a deșeurilor. Stații de sortare există la moment doar în Erevan, dar și acestea au fost lansate abia în februarie 2021. Șapte din cele 41 de organizații private înregistrate sunt implicate în reciclarea deșeurilor din plastic în Armenia.

În 2020, țara a adoptat o lege care începând cu 1 ianuarie 2022, interzice utilizarea pungilor de plastic cu o grosime mai mică de 50 de microni în punctele de vânzare cu amănuntul, iar cele cu grosimi mai mari au devenit taxabile. Acest lucru i-a obligat pe cetățeni (nu pe toți, desigur, deoarece încă nu exista o conștientizare generală cu privire la necesitatea acestei măsuri) să meargă la magazin cu pungile proprii sau să le înlocuiască cu pungi de hârtie. În același an, primăria din Erevan a majorat amenda pentru aruncarea gunoiului în locuri neautorizate la 50.000 de drame (aproximativ 130-150 USD).

În absența unei reglementări de stat adecvate privind gestionarea deșeurilor, schimbările pozitive ar trebui să înceapă cu responsabilitatea individuală, spune tânăra activistă Mariam Yeghiazaryan.

Mane Voskerchyan încearcă, de asemenea, să îi inspire și pe alții prin exemplul său. Mane este dezvoltatoare de afaceri internaționale și are propria afacere cu alimente organice, locuiește cu soțul și cei doi copii și promovează un stil de viață ecologic prin utilizarea transportului public pentru a-și reduce amprenta ecologică, prin cumpărarea hainelor de la magazine second hand, prin compostarea deșeurilor organice și prin reducerea utilizării plasticului în viața cotidiană.